Șimleu

“Există pentru fiecare din noi un univers specific, un loc originar spre care ne întoarcem cu faţa nevăzută a fiinţei noastre chiar şi atunci cînd nu bănuim. Şimleul poate însemna şi poate fi pentru cei mai mulţi dintre noi acest loc originar care ne cheamă la el ca pentru o întîlnire cu amintiri ce vin de departe. Cine se simte cu adevărat legat de un loc, în orice spaţiu s-ar afla, va simţi că adevărata lui viaţă „trăieşte” numai în locul originar, care-l aşteaptă şi la care se întoarce, căci acolo sunt rădăcinile.

 

Şimleul are o atracţie magică pentru cine a trăit în el şi l-a cunoscut. Minunăţia peisajului natural a lucrat, parcă, mai mult pentru puterile dinlăuntru ale oamenilor, decît pentru cele din afara vieţii lor. Frumuseţea naturală a peisajului şimleuan a dat o frumuseţe sufletească oamenilor de aici şi i-a modelat în tiparele ei, adeverind zicerea după care, acolo unde locurile sînt frumoase şi oamenii sînt frumoşi.

 

 

De aceea, de oriunde ai fi, te apropii de Şimleu cu o evlavie ce vine din admiraţia ce ţi-o provoacă întîlnirea cu locul acesta prins de îmbrăţişarea caldă a Măgurii, apoi de dealurile cu nume de legendă: „Dealul Alb”, „Dealul Sfînt, „Dealul Steaua”, ascunzînd fiecare o istorie a numelui lor. Privirea care coboară încet de pe versantele Măgurii spre oraş, şi se depărtează încet spre Brădet, descoperă că Şimleul este aşezat pe 12 terase, întocmai ca vechile cetăţi ale Babilonului. Şimleul se află, corespunzător celor 12 cicluri de eroziuni, pe cea de a doua terasă.

Şimleul este numit al Silvaniei, care poate fi socotit un nume recent, adică de dată romană. Mai vechi decît Silvania, sînt Măgura şi Codrul,” cuvinte de origine dacică. Dacii, după toate mărturiile timpurilor, locuiau în preajma pădurilor, a codrilor seculari, pe măguri şi pe vîrfuri de dealuri împădurite. Mai întîi, în vechimea timpului, a fost locuită de ei Măgura şi mai tîrziu Şimleul de azi. Pe Măgură îşi aveau strămoşii cetatea „Dacidava”, cu aşezările şi cu drumurile lor, lucrînd pămîntul, bucurîndu-se, în casele de pe Măgura, de roadele lui şi de lumina de sus a soarelui. Jos, unde e actualul Şimleu, erau pămînturile pe care le cultivau, erau apele în care pescuiau, erau hotarele. S-a spus, de către cei vechi, că emblema Şimleului era „semi-leul, de unde şi numele său de azi, ceea ce denotă mărinimia şi vitejia localnicilor, de oameni tari şi puternici,ca leii.

Numirea îşi are încă urmele ei în cîte o efigie de pe zidurile şimleuane, ca cea de pe clădirea de lîngă Parc, vizavi de actuala Poştă, unde leii înconjoară şi apără un măr, poate „Mărul Roşu, numele originar ori legendar, de început, al Şimleului, după tradiţia orală.

Stema Şimleului reprezintă un teren, la dreapta un copil cu pălărie pe cap şi în mînă cu o lalea cu şapte boboci, adică cele şapte cetăţi ale Ardealului (adică Siebenburgen), aşa cum arăta şi fortăreaţa din stînga copilului. În jurul ei, emblema are iniţialele: D.F.C. SOMLIO, adică „Defensor Fidei Cristianae”, (Apărătorul Credinţei Creştine). E vorba de luptele de apărare a şimleuanilor împotriva turcilor. Cetatea din stemă e un simbol al vechimii oraşului şi al ideii că aici erau luptători renumiţi, viteji ca leii. Stema se afla pe toate sigiliile locale şi pe frontispiciul primăriei din Şimleu”

Vasile Vetișcanu-Mocanu
Cartea Șimleului (Repere istorice și culturale ale vieții Românești), Editura Litera, 1985

Șimleu Silvaniei este un oraș incărcat de istorie amplasat in depresiunea Șimleului la poalele Măgurii Șimleului, pe locul unde în epoca dacică se afla cetatea Dacidava, a cărui ruine se pot vizita si azi. Orașul a fost atestat documentar în anul 1251 sub numele Vathasomlyowa. Istoria medievală a orașului este legată de cea a familiei Bathory, cetătea cu acelasi nume Báthory fiind un obiectiv turistic aflat în centrul orașului. În cadrul ansamblului cetății Báthory se află înca doua monumente, importante din punct de vedere istoric: troița dedicată eroilor neamului și monumentul eroilor căzuți pentru libertatea și independența patriei noastre.

Șimleu Silvaniei și-a păstrat farmecul de odinioara, arhitectura urbană fiind foarte bine conservată, clădirile fiind aceleași ca in secolul trecut. Este suficient să te plimbi pe străzile din oraș ca să admiri fațadele bine intreținute, cu ornamente superbe și clădiri vechi.
Valoarea panoramei peisagistice, ce se desprinde de pe înălțimea Măgurii Șimleului, spre depresiune, este una de excepție, iar lacul Cehei este una din cele mai frumoase rezervații naturale din județul Sălaj.

În Șimleu Silvaniei există o atmosferă tolerantă de conviețuire pașnică a diferitelor etnii. Aici trăiesc români, maghiari, rromi și slovaci. Șimleul are peste 14 lăcașe de cult, unele considerate monumente istorice. Chiar în centrul orașului, se găsește Biserica Ortodoxă (zidită între anii 1868-1918). Pe un deal ce domină orasul se află biserica Romano-Catolică ce datează din 1523, construită in stil gotic. Comunitatea reformată din oraș are în administrare o superbă biserică și o parohie sub forma unui conac construit in 1907. În apropierea orașului, la 3 km, se află Mănăstirea Ortodoxă “Sfânta Treime” de la Bic, care este un loc de pelerinaj si un atractiv punct turistic, unic in regiune.

 

Dar poate cea mai importantă construcție ecleziastică a Șimleului este Sinagoga, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord. Sinagoga a fost ridicată în anul 1876 pentru a deservi numeroasa comunitate de aici. Ororile celui de al doilea război mondial, deportările în lagărele de exterminare nazistă și anii comunismului au redus aproape la zero comunitatea evreilor de aici.

 

 

Pe langa obiectivele turistice, poate cel mai cunoscut brand al Șimleului este celebrul vin spumant “Silvania” produs in Șimleu Silvaniei. Există 4,5 kilometri de galerii subterane în care se păstrează în condiții de temperatură și umiditate constantă sticlele cu vinul spumant. Vinul spumant produs aici este unic în țară, fiind produs după metoda champenoise, cu dublă fermentație în aceeași sticlă.

Dar la fel de cunoscută este si compania producătoare de mobilă de lemn masiv numită Simex. Simex produce mobilier de artă si de lux in fabrica din Șimleu Silvaniei, care s-a impus cu autoritate pe piața romănească, cât si pe cele din Vestul și Estul Europei.

 

 

Din punct de vedere arheologic, Şimleul Silvaniei a intrat în atenţia lumii întregi datorită celor trei tezaure de o inestimabilă valoare, ce au fost descoperite aici.

 

Primul tezaur, a fost descoperit la data de 3 august 1797 de către doi copii valahi, Peter şi Simon Bokor care se aflau cu caprele la păscut pe un versant al Măgurii. Cei doi copii descoperă peste 2 kilograme de bijuterii de aur, în tezaur, format din 13 verigi plate de aur, 11 verigi granulate de aur, o cataramă de centură, un inel circular de aur, un medalion cu decor geometric, o brăţară în formă de cap de şarpe, un colier de aur masiv cu pandantive şi 15 medalioane cu edificii de împăraţi romani – care acum se regăsesc în Muzeului Kunsthistorisches din Viena.

 

 

 

Al doilea tezaur, descoperit tot la Şimleu Silvaniei la data de 20 aprilie 1889 de către un ţăran care îşi ara lotul pe coasta dealului Măgura, este conform unor specialişti, parte dintr-un tot unitar cu primul tezaur descoperit cu aproape un secol în urmă. Acest al doilea tezaur, descoperit la Şimleu Silvaniei cuprinde 10 perechi de fibule de aur, 1 fibulă singură, 3 vase semisferice de aur şi 8 bucăţi de fragmente de fibulă. Din păcate nici acest tezaur nu se găseşte în ţară, el fiind expus la Muzeul National Maghiar (Magyar Nemzeti Musem) din Budapesta. Cel de-al treilea tezaur, descoperit la Cehei, localitate ce se învecinează cu Şimleul şi de care aparţine din punct de vedere adminstrativ, este de altă factură. A fost descoperit în aprilie 1986 de către doi copii, Mălin şi Gigei Lazoc în timp ce cărau pământ dintr-un versant cu înălţimea de 540 de metri, numit de localnici “Deluţ”. Cei doi fraţi au aflat trei brăţări, o fibula, un lanţ – toate de argint de factură dacică şi 552 monede de argint – drahme. Acest al treilea tezaur a rămas în ţară şi după ce iniţial i s-a pierdut urma, se pare că reprezentanţii Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău fac eforturi pentru a fi adus “acasă”.

 

Este recunoscut faptul că la Șimleu Silvaniei s-au născut și au trăit personalități istorice și culturale importante pentru români, polonezi și maghiari deopotrivă:

  • Stefan Báthory (1533-1586), cel mai ilustru reprezentant al familiei Báthory, care s-a născut aici. Între anii 1575-1586 a fost rege al Lituaniei și Poloniei.
  • Simion Bărnuțiu (1808-1864) născut în Bocșa (județul Sălaj) a studiat la Gimnaziul Minoriților din Șimleu Silvaniei. A fost una din figurile proeminente ale Revoluției de la 1848 militând pentru dreptul românilor de a-și folosi limba maternă.
  • Victor Deleu (1876-1939) s-a născut la Pericei (județul Sălaj) nu departe de Șimleu Silvaniei. A format primul detașament de voluntari româno-bucovineni-ardeleni care a fost primit la Iași de către autoritățile române de atunci în frunte cu primul ministru I.C. Brătianu. A fost prezent la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 în calitate de secretar al biroului acesteia.
  • Martonfi Istvan s-a născut în anul 1895 aprilie 24, la Gherla și a murit pe 19 septembrie 1966 . În Șimleu și-a desfășurat activitatea medicul Martonfi Istvan, cunoscut și apreciat de toți cei care ajungeau la el.
  • Andrei Cosma (1843-1918) nâscut în comuna Bârsăul de Sus, din anul 1886 este membru fondator și director executiv al Institutului de credit și economii „Silvania”, pe care o conduce ani la rând, pentru ajutorarea țărănimii românești din aceste părți.
  • Scriitorul și publicistul Bolony Gyorgy (1882-1959) este dintre figurile de seamă ale Șimleului, find cunoscut și în străinatate.
  • Emil Lobontiu (1893 – 1970) fost un distins cărturar, un renumit geolog și arheolog, cunoscut pedagog și profesor universitar, publicist și întemeietor de publicații, om politic, bun organizator și cunoscător al vieții sociale românești și șimleuane.
  • Iuliu Maniu (1873-1953) s-a născut la Șimleu Silvaniei, acolo unde în locul fostei librării este astaăzi „Casa memorială Iuliu Maniu”. A fost președintele Partidului Național Țărănesc, cu o influență deosebită în Ardeal. Iuliu Maniu, se arată în lucrarea lui N. Iorga,”O viață de om așa cum a fost”, „a fost una din personalitățile marcante ale vieții publice românești care au dominat câteva decenii de viață politică … luptător pentru drepturile românilor din Transilvania”.
  • Simion Oros (1885-1972) s-a născut pe ulița românească din Șimleul Silvaniei, din părinții Ștefan Oros și Ana Petras. Simion Oros a fost un luptător pentru viață și cuvânt românesc. Un alt mare dascăl sălăjean, Ioan Ardeleanu-senior, spune despre acesta: „A fost distinsul dascăl, gazetar, literat, om de cultură, luptător neînfricat pentru prestigiul și progresul școlii poporului și slujitorilor săi, învățătorul emerit Simion Oros.”
  • Profesor Doctor Ioan Ossian, Profesor doctor, (1885-1953) a fost un mare profesor și jurnalist din perioada interbelica, prefect al județului Sălaj.
    Andrei Liviu Pop (1816 – 1898) a fost un mare profesor care a contribuit la viata culturară din Șimleu Silvaniei.
  • Alexandru Șterca Suluțiu (1794-1867) a sosit in anul 1836 la Șimleu Silvaniei ca paroh, apoi protopop și vicar.
  • Gavril Trifu, dascălul pensionar la Șimleu, în anul 1912 era condus pe ultimul său drum, după ce o viață întreagă își pusese toate puterile în slujba învățământului sălăjean.

Șimleu Silvaniei a fost atestat documentar prima dată în anul 1251 când, într-un act emis la Alba-Iulia, se amintește de Vathasomlyowa, prima denumire cunoscută a localității.

In 1429 devine târg cunoscut sub denumirea de oppidum Somllyo, iar la 1854 este cunoscut ca Szilagy-Somlyo.

Istoria medievală a Șimleului este strâns legată de familia Báthory, familie princiară care a jucat roluri importante in istoria transilvăneană. Cetatea Șimleu intră în posesia familiei mai sus amintite în urma căsătoriei lui Bathory Laszlo cu Medgyesaljai Anna, în anul 1351.

Cetatea Șimleului a fost de-a lungul istoriei reședința principilor ardeleni din familia Báthory, fiind teatru de război pentru armatele turcești care în anul 1660 au incendiat orașul. A fost și un centru important vizat de răsculații curuti și locul de unde generalul Iosif Bem a pornit, în anul 1848, acțiunile militare pentru ocuparea orașelor de pe Someș: Jibou, Dej și Cluj.

După 1817 Șimleul devine și un centru al intelectualității românești, găzduind o școală primară românească, vicariatul greco-catolic, departamentul sălăjean al Astrei, tipografia româneasă Victoria etc., aflându-se sub semnul marelui cărturar Simion Bărnuțiu. Aici s-a construit în 1916 localul gimnaziului romano-catolic în care s-a deschis primul liceu românesc din Sălaj, în anul 1919.

Istoria orașului este cu mult mai veche decât anul 1251, acest ținut făcând parte din statul lui Burebista și Decebal, conform descoperirilor arheologice făcute pe dealul Măgura Șimleului. Un exemplu în acest sens este tezaurul dacic de argint descoperit la Cehei, datând de la sfârșitul sec. al II – lea î.Hr , care pune în lumină existența unei puternice așezări dacice, probabil antica Dacidava, pomenită de geograful Ptolomeu în al său „Îndreptar geografic”.

Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul administrativ al orașului au scos la iveală și un bogat material ce a aparținut civilizației Metanasta Jazyg. Două tezaure formate din piese de aur descoperite la Șimleu, datate din secolul al V-lea, se află în prezent expuse la muzeele de istorie din Viena și Budapesta.