C.N.I.P.T Șimleu Silvaniei

Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Șimleu Silvaniei

Geografie

Orașul Șimleu Silvaniei, din punct de vedere administrativ, este situat în vestul județului Sălaj, la circa 28 de kilometri de orașul reședință de județ, Zalău. Șimleu Silvaniei este unul din cele patru orașe ale județului Sălaj, având în subordine trei localități: Bic, Cehei și Pustă.

Limitele orașului Șimleu Silvaniei sunt: în partea de nord este orașul Satu-Mare, în nord-vest se învecinează cu orașul Marghita, în partea de nord-est cu reședința de județ, orașul Zalău, iar în partea de sud-est limita este orașul Oradea.

Ca unități de relief limitele orașului Șimleu Silvaniei sunt: în partea de nord Dealurile Silvaniei, în partea de sud-est și sud-vest sunt Munții Plopiș respectiv Munții Meseș, în partea de vest limita este Dealurile de Vest iar în partea de est se află Podișul Someșan.

Cadrul natural

1. Geologia regiunii

Relieful orașului Șimleu Silvaniei este rezultatul unei îndelungate evoluții, în funcție de interacțiunea dintre factorii interni și externi. Bazinul Șimleului, parte integrantă a Bazinului Panonic, s-a scufundat de-a lungul unor falii de fractură.

Depozitele badeniene din jurul Măgurii Șimleului sunt formate din nisipuri gălbui, pietrișuri, marne și gipsuri. Acestea s-au depus în condițiile unei mări nu prea adânci, cu o bună aerisire, ceea ce a permis dezvoltarea unei bogate faune și flore.

În zona de bordură a Bazinului Șimleului, interfluviile sunt acoperite cu pietrișuri de cuarțit, ce ating grosimi de până la 100m. Se consideră că acestea s-au depus în condiții de piemont, acoperind suprafețe întinse, dar eroziunea la care au fost supuse fac ca ele să apară numai pe culmile mai înalte.

2. Relieful

Relieful s-a format prin acțiunea dominantă a factorilor externi, dar rezultatul acțiunii este în strânsă legătură cu rolul pe care l-au avut factorii interni și în primul rând structura geologică. Orașul Șimleu Silvaniei este situat pe valea Crasnei, la poalele masivului Măgura Șimleului, în depresiunea piemontană a Crasnei. Aceasta mai ramificată și mai largă decât cea a Plopișului cu care compune Depresiunea Șimleului, prezintă un relief colinar, fragmentat de râul cu același nume și de afluenții acestuia. Măgura Șimleului are altitudinea maximă de 596 m și forma unui ”muncel„ tăiat de văi adânci. Mai abruptă spre valea Crasnei și mai domoală către nord, Măgura pătrează pe culme o suprafață netedă, considerată o ”platformă de eroziune„. 

3. Clima

Sub aspect climatic actual, orașul Șimleu Silvaniei se află sub influența maselor de aer din vest încadrându-se în spectrul de climă continental-moderată. Circulația maselor de aer pe înălțime precum și relieful prin aspectul și altitudinea lui, creează diferențieri climatice între principalele unități morfologice. Din această cauză, față de temperaturile medii anuale cuprinse între 80-90C, cu o scădere sensibilă spre munte, unde ating valori de 60C, se observă topoclimate de adăpostire ori expoziție favorabilă, cu temperaturi ce trec de 90C și cu precipitații mai scăzute (550 mm/an) decât media generală (700-800mm/an) din zona de dealuri.

Orașul Șimleu Silvaniei este o regiune bine închisă ceea ce favorizează inversiunile de temperatură și deoarece masele de aer nu se pot evacua, rămân în porțiunile mai joase ale regiunii.

4.Vegetația

Vegetația actuală, adesea întâlnită, este cea specifică zonei de dealuri și podișuri, ea variind în funcție de relief, de la fag și gorun, la pajiști și chiar păduri de conifere.

Pădurile ocupă mari suprafețe în regiunea înaltă a Măgurii Șimleului împreună cu rășinoasele care sunt în amestec cu foioasele. Pădurile de Quercinee sunt cele mai frecvente, apar pe dealurile joase și sunt alcătuite aproape din gorun, la care se mai adaugă: fagul, frasinul, paltinul, tei, carpen, cireș.4

Stratul arbustiv este constituit dn corn, sânger, păducel , iar cel ierbos este constituit din flora de mull (Pulmonaria officinalis). Datorită numeroaselor intervenții antropice, s-au extins terenurile arabile și pășunile.         

5. Soluri

Solurile au o mare importanță în dezvoltarea agriculturii și cele caracteristice orașului Șimleu Silvaniei sunt cele brune de pădure. Fertilitatea acestor soluri este destul de ridicată și în condițiile unei umezeli suficiente dau recolte satisfăcătoare la culturile de cereale și furaje.

Un alt tip de sol este cel brun de pădure podzolit, care se dezvoltă în aceleași condiții climatice și sub aceeași vegetație ca și cel brun de pădure, însă se dezvoltă pe un relief puțin înclinat sau plan, cu drenaj extrem de slab. Pe aceste soluri se dezvoltă pășuni și fânațe sau sunt folosite pentru cultura cerealelor și a plantelor furajere.

6. Hidrografia

Rețeaua hidrografică constituie un factor important al mediului geografic, cu atât mai mult cu cât ne referim la o perioadă în care legăturile intercomunitare se realizau pe firul unor văi, rămase importante până la debutul comunicațiilor moderne. Potențialul hidrografic al zonei este axat pe râul Crasna. Râul își are obârșia la capătul sudic al Depresiunii Silvaniei, la contactul dintre Munții Meseșului și Plopișului, de sub vârful Măgurii Priei (997m). Cursul său este aproape rectiliniu, însă pe parcurs este nevoit să facă o buclă în jurul măgurii cristaline a Șimleului (597m). Lungimea totală a rețelei hidrografice este de 810 km..

Acest râu, ce adună în ”convergențele„ de la Nușfalău afluenții coborâți din zonele adiacente sau cu obârșie în dealurile alăturate, este însoțit de lunci întinse și câmpuri de terase etajate pe cinci nivele cu altitudini pornind de la 4-6m până la 90-110 m sau 55-60 m după alte opinii. Faptul că râul Crasna străbate orașul Șimleu Silvaniei, înseamnă în primul rând, teren arabil de bună calitate, lucru confirmat de intensele exploatări agricole ale zonei în toate perioadele istorice.

Bibliografie:’

Bente F. – “Probleme geografice privind incadrarea și limitele depresiunii Șimleului”, Oradea 1999