În a doua jumătate a sec. XV, Miklós Báthori a format ramura de Șimleu al familiei, moștenind, în urma mamei sale, mai multe domenii de la familia Bánffi în județele Crasna și Cluj. Este posibil ca la a doua jumătate a sec. XV cetatea aflată în Chinari să fi fost abandonată – ultima însemnare datează din 1435 -, motiv pentru care Miklós a trebuit să-și construiască o nouă reședință. Se presupune că așa s-ar fi construit conacul rezidențial în centrul localității Șimleul Silvaniei, care în prezent reprezintă predecesorul castelului aflat în ruine. Prima mențiune a conacului din oraș datează din anul 1520.
În a doua jumătate a sec. XVI se confirmă existența acesteia, documentele menționând o curie fortificată, denumită castellum. Transformarea renascentistă a castelului fortificat – din care provin și ruinele existente în ziua de azi – se leagă de nepotul voievodului și regelui Poloniei, Báthori István (Ștefan Báthori), cu același nume. Din data de 1582 tânărul Báthori István (Ștefan Báthori) aduce zidari și cărămidari din Cluj-Napoca, iar în 1592 aduce cadre de geamuri, uși și șeminee realizate de pietrari din Cluj-Napoca. Anul 1592, precum și blazoanele familiei Báthori și Bebek sunt slab vizibile și astăzi desupra porții. În 1594, când Zsigmond își acuză verișorul de iloialitate și îi confiscă averea, castelul ajunge în mâinile Fiscului (Trezoreriei). Castelul ajunge înapoi în proprietatea familiei în perioada scurtei domnii a lui Báthori András: castelul este locuit de fiul tânărului Báthori István (Ștefan Báthori), András și soția sa Ana.
După eliberarea Oradiei, în 1690, rolul militar al localității Șimleul dispare treptat. Starea fortificației, care și-a pierdut locuitorii cât și funcția, se degradează treptat, procesul fiind accelerat și de războiul dintre curuți și lobonți. La sfârșitul sec. XIX, șanțul cetății a fost împărțit în loturi, iar cea mai marea parte a cetății exterioare a fost clădită. Din aripa vestică a cetății aflate în centrul locallității a rămas doar poarta exterioară și o parte a zidului. În partea de sud, au rămas două turnuri cilindrice ale clădirilor interioare și două bastioane rectangulare ale cetății exterioare.
Din cauza degradării agravate, castelul renascentist, construit de Báthori István (Ștefan Báthori) poate fi văzut doar în documentația ridicării topografice din 1687, respectiv în arhivele construcției. Despre perioada anterioară a acestei consemnări sunt și mai puține date disponibile: săpăturile, limitate la număr, nu s-au dovedit a avea succes în această privință.
Declarată în prezent monument istoric, datând din anul 1532, fiind reședința familiei nobiliare a Bathorestilor. Istoria medievală a Șimleului fiind strâns legată de familia Bathory, familie princiară, care a jucat roluri importante în istoria transilvăneană.
Așezată în centrul orașului Șimleu Silvaniei ruinele cetății medievale Bathory (secolul XVI), constituie o prezență a arhitecturii renascentiste din Transilvania. Ansamblul reprezintă de fapt un castel rezidențial și este alcătuit din două incinte fortificate, construite în două etape. Se mai pot întrezări și două turnuri, un bastion, o poartă de intrare și o parte din zidurile de apărare. Cel mai important membru al familiei Bathory, al cărui destin se leagă de cetatea de la Șimleu Silvaniei este Stefan Bathory, principe al Transilvaniei și unul din cei mai importanți regi ai Poloniei, dar și un personal istoric de care se leagă una din legendele locului. Stefan Bathory e născut la Șimleu Silvaniei. El a fost regele Poloniei și al Ungariei.
Sursa: http://www.castelintransilvania.ro/cetatea-bathory-simleu-silvaniei-.html
