PROFESORUL VASILE STOICA, 105 ANI DE VIAȚĂ!

Motto : „Nu este vorba despre cât de bătrân ești, ci de cum ești bătrân”.

Jules RENARD (1864 -1910), romancier și dramaturg francez

105 ani de viață! Da, e-adevărat, în ziua a șaptea a lunii lui Brumărel 2020, profesorul Vasile STOICA a împlinit 105 ani de viață! Din moși-strămoși, se spune că „toamna se numără bobocii”. Așadar, Vasile Stoica a adunat 105 toamne! S-a născut în 7 octombrie 1915, în satul Spătaru, comuna Urluiasca (lângă Drăgășani), acum comuna Cungrea, județul Olt. Este al treilea fiu al soților Marin și Floarea (născută Drăgan), după sora Maria și fratele Ion.

A venit pe lume cu neprețuita zestre sufletească de la părinții săi, buni gospodari și oameni de omenie. De mic copil i-a plăcut cartea, fiind atras de învățămintele primite la școală. De aceea, după ce a absolvit Școala Primară din localitatea natală, a urmat cursurile Școlii Normale de Învățători din Slatina (primele trei clase, pentru că s-a desființat) și, apoi, pe cele ale Școlii Normale de Învățători din Târgu Mureș, absolvind-o onorabil, cu „bursă de merit”! Ca urmare a vremurilor din perioada interbelică a României, a ajuns la Școala de Ofițeri din Ploiești, absolvind-o în grad de sublocotenent. În această postură „a trecut Prutul” cu Armata României, luptând până la Cotul Donului și, înapoi, până în Munții Tatra, când „s-a spart târgul”! De remarcat că, Vasile Stoica este veteran de război, având gradul de colonel în retragere.

Pe meleagurile sălăjene a ajuns în anul 1946, profesând în satele: Iaz (comuna Plopiș), Preoteasa și Sub Cetate (ambele, comuna Valcău de Jos) și orașul Șimleu Silvaniei (Școala Generală nr.1). În anul 1952 s-a căsătorit cu învățătoarea Cornelia Tătar (din Câmpia, comuna Bocșa-Sălaj, decedată în anul 2008) și nu are urmași direcți. Are, însă, o nepoată, Ilinca – profesoară de geografie, care în anii 1962-1963 a profesat la Școala din satul Iaz. Acum este pensionară (locuiește, alternativ, în municipiul Slatina și satul Spătaru), dar îl vizitează periodic, împreună cu soțul său, preotul Ștefan Bujgoi, fost profesor de limba și literatura română la Școala din satul Iaz (1963-1965).

Perfecționându-și statutul de dascăl la nivelul regiunii Crișana și demonstrând că are o atitudine corectă și o bună percepție pentru educație și viață, Vasile Stoica a fost promovat în funcția de șef al Secției de Învățământ a raionului Șimleu. În această calitate, a înțeles că profesiunea de dascăl este o artă, un har dat de Domnul și că, pe tărâmul învățământului, în procesul instructiv-educativ, este util să îmbine rolul de inițiator, organizator și conducător cu rolul de participant, de coleg și chiar de prieten. În acest fel, realizând importanța funcției, a știut să țină „în frâu” destinele învățământului pe aceste frumoase meleaguri sălăjene, într-o perioadă „sensibilă” din multe puncte de vedere, cu precădere numărul mic de cadre didactice calificate. Atunci, în urmă cu peste 57 de ani , când eram dascăl la Școala Tehnică Veterinară din Șimleu Silvaniei (acum, Liceul Tehnologic „Ioan Ossian”), l-am cunoscut pe Vasile Stoica, apreciindu-i personalitatea și activitatea, pentru că-și onora cu demnitate statutul de cadru didactic autentic, făcând abstracție de funcție, într-o notă de aleasă educație.

După pensionare, s-a stabilit în „capitala Ardealului iubit”, Cluj-Napoca, locuind pe strada Nicolae Bălcescu nr.19 (casă, curte și grădină). L-am vizitat în nenumărate rânduri, împreună cu soția mea, și am scris despre domnia sa, la împlinirea vârstei de: 100 ani, 103 ani și 104 ani. Stă împreună cu familia Felicia și Marin Predonescu, ambii pensionari. Felicia, cumnata sa, a fost profesoară de limba și literatura română, iar Marin profesor de istorie și director, ambii la Liceul din Sărmășag (Sălaj).

Chiar dacă a ajuns la 105 ani de viață, Vasile Stoica este destul de activ, are o memorie de invidiat și o insistentă dorință de comunicare și de îmbărbătare a interlocutorului, indiferent de „conjunctură” (față-n față sau la telefon), în virtutea vremurilor prezente și a celor care vor veni. Într-o discuție, l-am întrebat cum vede educația, învățământul românesc. N-a prea vrut să comenteze, să analizeze și să dea sfaturi la vârsta sa (!?). Totuși, a spus că tânăra generație s-a îndepărtat de carte, iar marii diriguitori ai învățământului românesc nu-s pricepuți să îndrepte lucrurile, se schimbă prea des, așa cum se schimbă macazul la calea ferată, și că, nici măcar nu ajung să vadă „lumina de la capătul tunelului”!

De-a lungul anilor, a fost onorat cu premii și diplome de excelență, de onoare și de merit, precum și cu scrisori de mulțumire, de la toate nivelurile. La centenarul său, în 7 octombrie 2015, i-am înmânat, protocolar, Diploma de Excelență din partea Primăriei și Consiliului Local Șimleu Silvaniei, semnată de primarul orașului, ing. Septimiu Țurcaș, alături de felicitările de rigoare. La fel, în calitatea mea de președinte al Comisiei de Educație și Cultură Olimpică a Academiei Olimpice Române, filiala Sălaj, i-am oferit o Diplomă de Excelență, ecusoane și insigne sportive, precum și câteva „cadouri simbolice”. De asemenea, a primit câte o Diplomă de Excelență din partea Ministerului Apărării Naționale, Asociației Naționale a Veteranilor de Război și Primăriei și Consiliului Local din Cluj-Napoca, împreună cu plicuri cu bani și cu unele daruri distinctive.

Așadar, profesorul Vasile Stoica „merge” pe 106 ani. În 7 octombrie 2020, la ora 12:15, l-am felicitat și am dialogat cu domnia sa, la telefon, timp de 15 minute. Printre altele, spunea că, pentru a ajunge la o asemenea vârstă trebuie multă cumpătare/măsură în tot ceea ce face omul și credință deplină în Cel de Sus, zi de zi și chiar ceas de ceas. A urat multă sănătate și fericire tuturor celor care s-au interesat și se interesează de persoana sa!

Bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate și să-i lumineze viața în continuare, pe măsura faptelor sale din învățământul românesc și cele militare, precum și ca urmare a conduitei remarcabile din familie și societate!

LA MULȚI ANI, DOMNULE PROFESOR VASILE STOICA!

                                                                                                                                 Prof. Marin ȘTEFAN,

                                                                                                                        Publicist, Șimleu Silvaniei