Monumentul Sfintei Treimi – Parcul Central Șimleu Silvaniei.
Prezenţa ciumei în zona învecinată Comitatului Crasna este semnalată într-un document emis de Carol al VI-lea, la 15 decembrie 1718, prin care le cere autorităților să fie precaute şi să ia toate măsurile pentru evitarea infecției, să organizeze carantine, limitând pe cât posibil circulația mărfurilor şi a oamenilor. Contagiunea se produce, două săptămâni mai târziu fiind identificate câteva case infectate în Șimleu Silvaniei. Autoritățile comitatului reacționează, printre primele măsuri luate fiind cele legate de arderea hainelor celor atinși, instituirea carantinei cu o durată de 40 de zile şi a locurilor de trecere.
Instituirea carantinei permanente în vremea lui Carol al VI-lea, reforma sanitară făcută de Maria Tereza şi continuată de Iosif al II-lea, profesionalizarea personalului sanitar, sunt numai câteva dintre cauzele pentru care cea mai temută maladie a Evului Mediu dispare începând cu secolul XVIII din Transilvania. (Florin Ioan Chiș – in Acta Musei Porolissensis, nr. XXVIII-XXIX, 2006-2007, Măsurile luate de austrieci în timpul epidemiei de ciumă 1718-1720, în comitatul Crasna, pp 46-50)
Statuia Sfintei Treimi a fost ridicată în 1772. Statuia a fost ridicată în memoria victimelor unei mari epidemii de ciumă, dar unii cercetători susțin că cea din Șimleu Silvaniei a fost ridicată ca semn de recunoștință pentru că epidemia a ocolit localitatea.
